szekely_denes_5

Este important să vedem lumina

Interviu cu pr. Székely Dénes, profesor de teologie fundamentală al Institutului Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia.

În data de 17 ianuarie 2016 pr. Székely Dénes a celebrat sfânta liturghie cu ocazia hramului bisericii Sfânta Margareta din Marghita.  Oaspetele a sosit la invitația preotului paroh din localitate, Májernyik Mihály. Cu această ocazie înainte de liturghie, i-am adresat câteva întrebări.

 

– Ați venit la Marghita din locul unde învață viitorii preoți romano-catolici din Partium și din Ardeal. Sunteți de multă vreme profesor și de aceea putem spune că sunteți departe de pastorație. Cu ce sentimente și gânduri ați sosit la Marghita, la hramul unei comunități parohiale?

 

De 23 de ani sunt profesor la Institutul Teologic. În 1992 m-am întors în țară după studiile de la Roma și de atunci predau teologie fundamentală. Timp de cinci ani am mai predat teologie morală, respectiv limbile italiană și germană. Înre 1997 și 2000 am fost rectorul instituției iar în ultimii partu ani sunt directorul de studii. Este adevărat că la Alba Iulia accentul este pus pe teorie și suntem puțin rupți de pastorație. În viața mea personală aceste două lucruri nu sunt însă despărțite,  am multe ocazii în care pot să particip și în viața pastorală. Particip cu mare plăcere la celebrarea hramurilor, pentru că la aceste evenimente am posibilitatea de a mă întâlni cu credincioșii și cu confrații preoți.

De 15 ani de fiecare Crăciun și Paște sunt la Sibiu ca să ofer ajutor la celebrarea liturghiei și în confesional. De 25 de ani în fiecare vară petrec o lună în Germania unde iau parte la viața pastorală. Deci nu pot spune că nu am expriență în pastorație, chiar dacă la Institutul Teologic accentul este pe teorie. Lucrăm pentru a putea îmbina teoria cu practica.

 

– Cu ce sentimente ați sosit la Marghita?

 

M-am bucurat de invitație, în ciuda faptului că sunt foarte ocupat și am mult de lucru. Am fost colegi de studii cu preotul din Marghit, împreună am fost hirotoniți preoți. Ne cunoaștem de mult timp și sunt foarte recunoscător pentru invitația la hramul bisericii.

 

– Sfânta Margareta este un sfânt, care a trăit cu multe secole în urmă. Cum poate fi un exemplu viața ei de acum 800 de ani?

 

Sfânta Margareta a Ungariei a murit în urmă cu 746 ani. Și în omilie am subliniat faptul, că dacă privim la perioada în care a trăită sfânta, observăm că țara a fost în pericol. Și părinții ei au înțeles, că singura cale de ieșire din această situție critică este întoarcerea către Dumnezeu. Dacă ne iutăm în ce situație se află astăzi Europa, cu tradițiile ei creștine, putem spune că ne aflăm într-o situație asemănătoare. Soluția nu poate fi alta, decât să îl alegem pe Dumenezeu și valorile creștine.

 

– Timpurile și exemplele de urmat se schimbă mereu, în zilele noastre chiar foarte des. Cum vedeți schimbarea orientării spre valori a stundenților de teologie?

 

Și seminariștii sunt copii ai acestor timpuri, influențați mult de mass media, de lume, de informație. Primesc foarte multe informații și le este greu să aleagă calea dorită. De multe ori le lipsește un cadru îndrumător.  Deseori discutăm cu seminariștii despre proveniența lor, despre familiile în care au crescut.  Este minunată providența lui Dumnezeu, prin care alege și cheamă tinerii la slujirea sa.

Este foarte important să vedem lumina în viața noastră confuză, să recunoaștem că Dumnezeul niciodată nu ne lasă singuri, oricât de grea este viața. Trebuie să-L descoperim în întâmplările cotidiene și trebuie să îi urmărim vocea.

 

– Care sunt momentele cele mai pline de bucurie în profesia dumneavoastră?

 

Cel mai bucuros moment este când un seminarist după șapte ani de studii este hirotonit preot de către episcopul său. Este o mare bucurie pentru seminarist, pentru profesor, dar știm bine că abia aici începe adevărata slujire.

 

– Cum îi vedeți pe tinerii ardeleni care vor să devină preoți. Care sunt cele mai mari provocări și care sunt sprijinele lor adevărate?

 

Provocarea cea mai mare – cum am mai spus-o și înainte – este valul imens de informații la care au acces. Aceste informații de multe ori nu îi ajută, ci îi încurcă. Viața spirituală este stâlpul de sprijin cel mai important a seminariștilor. Sunt convins că nu ajunge să aibă parte numai de teorie, trebuie să știe să se roage, să aibă o viață spirituală stabilă.  Dacă nu au o legătură strânsă cu Dumnezeu, nu pot deveni preoți adevărați.

Care este un sprijin sigur? De exemplu să slujească conștiincios. Este foarte greu să lucrezi cu oameni, chiar și atunci când este vorba de credincioși. Peste aceste greutăți pot trece mult mai ușor dacă au o relație profundă cu Dumnezeu.

Sunt și momente fericite în serviciul pastoral: un botez, o cununie, etc. Aceste evenimente le dau putere pentru zilele mai grele.

 

– Ce le transmiteți celor care își caută vocația?

 

Vocația este darul lui Dumnezeu. Cine aude chemarea lui Dumnezeu, să aibă curajul de a răspunde. De exemplu: Samuel în casa Domnului a auzit chemarea. Marele preot Eli nu a crezut și l-a trimis pe Samuel înapoi să doarmă. Dar vocea a fost atât de puternică, încât a trebuit să răspunde pozitiv la chemarea Domnului.

Să avem curajul de a răspunde da. Acesta este darul Domnului, pe care trebuie să-l păzim cu grijă. Nu este suficientă pregătirea științifică, trebuie să ne pregătim și sufletește, pentru ca preotul să-și exercite vocația cu bucurie și dăruire.

 

Lázár Tamás

Follow by Email
Facebook