Mesajul de Crăciun al Excelenței Sale episcopul Böcskei Lázló

Frați și Surori în Cristos!

 

În fiecare an urmărim cu atenţie relatarea evanghelistului Luca despre naşterea Domnului nostru Isus Cristos. Atmosfera și intimitatea evenimentului ne copleşesc profund, făcând să ne simțim la începutul unor timpuri noi, făgăduite omenirii deja din vechime. În acest spirit al Crăciunului, nu îl contemplăm pe om doar în neputinţele sale, ci poate mai mult decât oricând, observăm în viața noastră și lumina divină care ne atinge atunci, când în compania îngerilor, descoperim trăsăturile adevărate ale creației lui Dumnezeu: sensibilitatea, proximitatea și frumusețea interioară.

 

Relatarea evanghelistului nu ocoleşte acest dualism. El abordează direct realitatea, care se concretizează deseori în diferite moduri ale excluderii sau a respingerii între oameni. Simplitatea ieslei devine şi un mod de exprimare a unei lumi reale, în care lipsurile, neajunsurile şi răutăţile de tot felul îşi găsesc uşor un lăcaş permanent. Putem recunoaşte această realitate şi în imediata noastră apropiere sub forma sărăciei şi a diferitelor forme de criză în economie, în politică, în familie, dar şi în funcţionarea justă a întregii societăţi. Devalorizarea adevărurilor şi darurilor fundamentale transmise de la Creator, face ca viața individului și a comunității să devină tot mai dezordonată şi fără perspective pentru viitor. Lumea noastră evoluează spre a deveni un asemenea Betleheem respingător şi neprimitor, plin de nenumărate griji, şi copleşit de preocupări fără sens, capabile să ofere doar bucurii trecătoareire. Astfel, parcă pe neobservate, contribuim la depersonalizare acestei lumi, în care omul uită să mai fie om; nu mai găsește timp potrivit, ca să descopere și să admire frumuseţea creaţiei, lumea din jurul său a cărui parte el însuşi este.

 

Și totuși, această pustietate aridă şi rece a existenței și compasiunii umane, cu care s-au confruntat Maria împreună cu Iosif  la Betleem, a fost deajuns, pentru a face ca în întuneric să se nască adevărata lumină, care să transforme acest ambient respingător, într-unul atrăgător şi primitor. Primii sosiți în această lume nouă sunt simplii păstori, chemaţi să experimenteze semnele acestor timpuri noi, în care o veste minunată îi transpune într-o realitate nouă: „Cu noi este Dumnezeu” (Isaia 8, 9) – o experineţă unică atunci, pentru a se permanentiza apoi în viaţa şi atitudinea oamenilor.

 

 

În acest dualism al respingerii şi al apropierii, semnul din Betleem marchează un nou început. La lumina și cu puterea acestui semn, popoarele și comunitățile își regăsesc pacea şi linştea dorită. Nu mai aleargă la izvoarele sterpe ale trecutului lor, căci descoperirea lui Dumnzeu în viaţa lor devine sursa adevăratei fericiri şi bunăstări. Betleemul rece şi respingător, nepăsător la insistenţele lui Dumnezeu, a fost atunci, și este și astăzi una dintre scenele desăvârşirii planului dumnezeiesc. Nu asistăm aici la un final cu un deznodământ care poate ne înduioşează. Este vorba aici de un nou început,  o nouă alianță propusă de Dumnezeu în favoarea noastră.  

 

În lumina acestor considerente, marea provocare a sărbătorii Crăciunului pentru noi  nu este să repetăm lumii argumente cunoscute deja în favoarea nașterii lui Isus Cristos. Adevărata provocare, căreia ar trebui să-i răspundem, este de a fi prezenți în lumea de astăzi  cu credința noastră izvorâtă din bucuria întâlnirii cu Dumnezeu. Cu puterea acestei credințe și bucurii vom reuși să rămânem statornici şi eficienţi în modelarea vieții de comunitate, prin apărarea adevărului, a drepturilor fundamentale pentru toţi, pentru ca nimeni să nu se simtă marginalizat sau lipsit de condiţii umane de existenţă în jurul nostru.Cu puterea și în lumina acestei credințe și bucurii vom reuşi să ne apropiem unii de alții fără resentimente, acceptând diversitatea dintre noi, fiind conștienți că în ciuda nevredniciei noastre, Dumnezeu ne consideră pe toţi demni de iubirea sa nemărginită. Cu puterea și în lumina acestei credințe și bucurii nu vom renunţa niciodată la şansa unui nou început pentru noi şi pentru lumea în care trăim. O schimbare atât de mult dorită şi aclamată în lumea noastră tulbure, se poate concretiza în pătrunderea acestui mister al întâlnirii cu Dumnezeu, care începe să mă schimbe pe mine, pentru ca apoi, să producă schimbarea lumii în care trăiesc.

 

 „Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare!”(Isaia 9, 1) – Aceste cuvinte ale profetului nu trebuie să ne impresioneze doar ca o expresie poetică a autorului.Ar fi de dorit, ba mai mult, ar fi chiar necesar, să observăm tonul imperativ al îndemnului din această exprimare, care să ne motiveze spre asumarea unei noi condiţii în felul de abordare a realităţilor lumii în care trăim.  Să ne bucurăm de lumina venită de sus, Întrupată pentru noi la Betleem. Această lumină să pătrundă în adâncimile şi tenebrele vieţii noastre  Să risipim întunericul din jurul nostru, și să facem cât mai mult loc Luminii.

 

 

Oradea, Crăciunul 2018

 

                                                                           Böcskei Ladislau

                                                                           Episcop diecezan de Oradea

 

VIDEO

Follow by Email
Facebook