Mesajul de Crăciun al Excelenței Sale episcopul Böcskei László

Dragi frați și surori în bucuria nașterii Domnului Isus Cristos!

Aproape că nu trece o zi în viața noastră, fără să pornim aparatele radio sau TV, fără să navigăm pe rețelele de internet pentru a fi la curent cu evenimentele lumii care ne înconjoară. Doar în câteva minute putem fi la curent chiar și cu cele mai îndepărtate evenimentele, iar afluxul de informații ne conectează spontan la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru sau în lume. Ne bucurăm atunci, când aflăm despre lucruri pozitive, dar simțim îngrijorare, când aflăm despre manifestări agresive și violente, sau despre răspândirea miniciunii și promovarea nedreptăților de tot felul.

Constatarea conform căreia, abia că mai putem auzi vești îmbucurătoare, că de cele îngrijorătoare nu ducem lipsă – este actuală și în timpurile noastre. Abia că mai aflăm despre relatări încurajatoare în angajamentul nostru față de promovarea binelui și al dreptății. Astfel de știri sunt deseori considerate excepții de la regulă. Pe de altă parte, suntem asaltați de știri care ne relatează evenimente și manifestări negative și triste, toate într-o mantie a unei normalități, pe care omul de astăzi și-o asumă fără prea multe rezerve. Căci, se mai spune, că în tumultul vieții suntem nevoiți să acceptăm confruntarea cu defectele care se manifestă în noi și în jurul nostru. Urmărind aceste constatări trebuie să recunoaștem, că ceea ce se întâmplă în jurul nostru nu diferă prea mult de întâmplările perioadelor trecute. Doar viteza de propagare a informației s-a schimbat, marcând deseori foarte profund viața omului.

Evenimentul central al Crăciunului, așa cum a fost imortalizat de către sfântul evanghelist Luca creonează pregnat acest dualism: relatând despre un eveniment îmbucurător, aducător de speranță, nu ascunde manifestările negative, care ne duc foarte aproape de tragicul evenimentului.

Recunoaștem în această relatare o constatare tristă: ”Căci nu mai era loc de găzduire pentru ei” (Lc 2, 7). O familie tânără așteptând venirea pe lume a primului lor copil, nu găsește un loc de găzduire. Înnoptează  la periferia orașului într-un grajd, căci nimeni nu se arată interesat să primească în casa lui niște străini, precauția ferindu-te de surprize nedorite, care trebuie luate în calcul și de cei, care pornesc la un drum lung fără să se asigure din timp. Cât de expresive sunt aceste constatări atunci, când urmărim unele manifestări din imediata noastră apropiere: în lumea noastră deseori nu este loc pentru bine, pentru virtute, nu este timp și nu este interes, lipsește acceptare lucrurilor care nu sunt profitabile, pentru că n-i se par străine,  sau pentru că poate am ratat momentul potrivit. La Crăciun, împreună cu Sfânta Familie putem retrăi și noi această marginalizare și respingere, această excludere experimentată de cei, care și astăzi mai cred  în mesajul mântuitor al lui Dumnezeu. Nu este vorba aici despre jeluire și autocompătimire. Mai mult este vorba de acel Betlehem al indiferenței și respingerii prezent în viața și sufletul omului de astăzi.

Dar găsim și vești încurajatoare în relatările de Crăciun. ”Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor” (Lc 2, 8). Primele rânduri ale ale acestei relatări se referă de fapt la marele împărat Augustus, al cărui rol devine neînsemnat și ascuns în spatele pereților palatului său. Se evidențiază însă cei care sunt afară, în pustiu, căci sub cerul împodobit de Dumnezeu cu salbe de stele, ei veghează la turma care le-a fost încredințată. Cât de expresivă este această imagine în perspectiva vocației creștinului,  care este chemat la adevărata libertate.  În noaptea sfântului Crăciun  păstorii devin exemple pentru omul credincios, căci prin simplitatea lor s-au dovedit neatinși de răutățile lumii, deschiși și primitori față de ce le pregătește Dumnezeu. Ar fi de dorit, ca să realizăm și noi oportunitățile oferite de libertatea asumată în întâlnirea noastră cu Dumnezeu și acceptarea lui în viața noastră. Câte tensiuni și consecințe dăunătoare ale acestora nu ar fi astfel neutralizate  în beneficiul lumii și al întregii umanități?

Îngerii aduc în prim plan și un alt aspect pozitiv al relatărilor legate de Crăciun. “Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.” (Lc 2, 10). Îngerii nu sunt vizitatori obișnuiți și nu transmit păstorilor un mesaj comun. În ochii păstorilor ei sunt actorii unui eveniment ieșit din comun, vestindu-le  un mesaj neauzit  până acum, și care îi mobilizează pe loc din amorțeala obișnuinței lor. Pornesc să descopere Pruncul. Din acest motiv evenimentul Sfântului Crăciun este unul atractiv și pentru noi. Căci din întunericul egoismului și confortului nostru, ne simțim împinși să căutăm adevărul, care este sursa bucuriei și a fericirii noastre. Vorbind despre păstori și îngeri, cu ușurință ne simțim transpuși în lumea lor. Și continuăm să sperăm, că miracolul care duce la adevăr, la Isus Christos, poate deveni realitate și în viața noastră.

Dragi frați și surori în bucuria nașterii Domnului Isus Cristos! În lumina acestor gânduri vă îndemn pe toți:, să încercăm să găsim un loc bun în pustiul din Betleem. Un loc unde Îl vedem și Îl înțelegem pe Domnul. Un loc, de unde putem să-l urmăm fără rezerve. Aceasta este dorința și urarea mea îndreptată spre toți cei care sărbătoresc nașterea Domnului: un loc bun lângă iesle, un loc care să ne aducă bucurie, pace și mulțumire. Doresc toate acestea, pentru a putea persevera cu entuziasm pe calea reînnoirii spirituale, spre binele nostru și al înteregii lumi.

Oradea, Crăciunul 2019

Böcskei László

episcop diecezan

VIDEO